Cine sunt eu? Când sunt și când nu sunt?

gânduri ale Elenei Cîrneleagă

Eu sunt.

Ăsta e cel mai important lucru, că eu sunt.

Sunt aici și dincolo și uneori sunt niciunde.

Alteori nu sunt, dar nu vorbesc despre orele în care nu sunt.

Sunt când râd și sunt când plâng și mai sunt și când nu fac și nu simt nimic, chiar dacă în acele momente e greu de crezut că aș mai fi.

Sunt în fiecare străin care mi-a zâmbit când călcam strâmb în mijlocul străzii, în graba mea de a fi și în fiecare om care a vrut să-mi încetinească graba.

Sunt cineva când nu mai încerc să fiu și când mă sufoc în liniște cu cine sunt și sunt altcineva când mă desprind și când desprind.

Sunt până peste cap de a fi când vorbesc doar despre cum eu sunt și cum eu vreau să fiu și uit că mai sunt și alții care sunt și vor să fie.

Alteori nu sunt, am mai spus-o.

Acum nu prea sunt; încercând să dovedesc că sunt, eu nu prea mai sunt. dar știu că sunt când sunt la limita dintre limite și când spatele meu arde sub greutatea de a fi.

Uneori mă gândesc că nu sunt când nu vreau să fiu, dar nici c-am fost vreodată când am vrut să fiu. oricum tot ce rămâne nu se rezumă la ce-a fost sau ce va fi. S-a rezumat la ce este și ce este, acum, mai mult sau mai puțin,

Sunt eu.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s